Revedere

Dimineata de toamna tarzie. O ploaie rece, dar molcoma, uda pamantul si-asa imbibat peste masura in timp ce ceasul Ruxandrei incepe sa sune. Era 6 si un sfert dimineata, iar tanara de 28 de ani se trezi anevoios. Isi trecu mana prin parul saten, tuns nici prea lung, nici prea scurt, cu usoare ondulatii si cu un breton care din cand in cand acoperea spranceana unuia dintre ochii caprui care parca radeau cu pofta, ca cei ai unui copil mic incantat de vreo scamatorie facuta de un adult. Se dadu jos din pat si merse lenes catre baie unde isi spala fata rozalie care avea un nas perfect in centru si o pereche de buze un pic prea mari, insa pline si foarte placute la aspect. Se duse apoi in centrul unicei camere a mizerei garsoniere, langa o mica noptiera cu o oglinda mare, veche, dar robusta si solida, unde incepu sa se machieze cu ultimele fire de praf colorat ramase in cutia de farduri primita cadou. Tremura de frig, caloriferul fiind inchis pentru a reduce cheltuielile, iar geamul fiind deschis in disperata ei incercare de a elimina mirosul greu, de statut, care o macina de cand se mutase aici. Se simtea tare obosita, trecusera deja ani de cand nu isi mai luase cateva zile libere, pentru ca avea nevoie de bani. Deschise un dulap mic, cat sa incapa in camera si-asa aglomerata si isi scoase de acolo niste haine vechi si ieftine, dar care aratau decent. Iesi in ploaia care se intetise, inca nu era ora 7, dar ea deja intarzia. Alerga printre balti spre statia de unde trebuia sa ia rata, un autobuz mizer si plin de personaje dintre cele mai decazute, un fel de barca a lui Charon, singura care facea legatura dintre doua lumi aproape antitetice intre care ea era prinsa. Vazu printre stropi silueta autobuzului de un galben murdar trecand in viteza si realiza ca nu-l va mai ajunge, iar urmatorul avea sa vina abia peste cateva ori. De fapt acelasi, pentru ca era unul singur, autoritatile considerau zona a fi prea rau famata pentru a risca sa trimita mai multe autobuze care sa se intoarca distruse mai mult sau mai putin. Ajunse la strada si vazand autobuzul indepartandu-se incepuse sa urle, blestemand si gesticuland violent. Isi dorea nespus o promovare, se saturase sa fie casiera de supermarket, iar cei care intarzie nu primesc asa ceva.
Deodata se opri in fata ei o masina cum stia ca vazuse intr-o revista la niste pusti care venisera sa-si ia guma, stropind-o de la genunchi in jos. Nu stia ce fel de masina era, ce motorizare avea, ce alte dotari veneau o data cu ea, dar stia ca pretul era consituit din suficiente cifre cat sa nu il poata citi in scurtul rastimp in care o vazuse in revista copiilor. Geamul soferului se cobori si vazu un chip cunoscut: "Urca mai repede pana nu ma injura vreun taximetrist din spate.". Nu stia daca sa aiba incredere, stia de la o prietena de-a ei ca uneori asa sunt racolate prostituatele, dar era unica ei sansa in acel moment si oricum persoana de la volan ii parea cunoscuta. Se urca in masina care era mai confortabila decat propria ei locuinta si se uita lung la cel care o luase. "Hai, unde te duc, zano?". Acel "zano" ii trezi amintiri si pt ca cerul era intunecat deschise portiera ca sa se aprinda lumina si sa vada mai bine. Era chiar el.. dupa mai bine de 10 ani, era chiar unul dintre cei mai buni prieteni ai copilariei ei. Un barbat la 30 de ani, dar care arata de vreo 20 si un pic, cu un par negru intins perfect, pana la ultimul fir, cu o parte mai lunga, acoperindu-i unul dintre ochii verzi, cu un ten masliniu si niste buze groase, imbracat cu haine largi, care nu se mai purtau de cativa ani, dar in care se simtea vizibil bine. Se intoarse catre ea si putu sa vada pe gat, pe partea stanga tatuat un simbol chinezesc. "Iti place prea tare cum ploua? Am un capac de roata in portbagaj daca vrei, prinzi cateva picaturi sa le duci acasa.". Inchise usa, oarecum deranjata de remarca un pic prea acida a partenerului de drum dar nu comenta. "Si pana la urma unde te duc?" "La supermarket, la <<Tracy's>>, ala din Piata Alba...""Perfect, imi iau si eu tigari.". Se uita mirata la cel de langa ea. Il stia clar un antifumator. Tatuajul si faptul ca fuma o lasasera oarecum mirata astfel ca prefera sa urmareasca picaturile cum se izbeau de parbriz si cum mureau sub apasarea stergatoarelor. Deodata se simti bruscata sub un zgomot asurzitor de frana in timp ce incinta masinii se umplu de un val de injuraturi dintre cele mai variate ale celui de la volan. "Cosmin... esti OK?" "Da, de ce intrebi, acum nu pot sa injur un handicapat care nu stie sa acorde prioritate?" "Ba da... dar te stiam mai... cuminte... mai..." "Conventional?" "Sa zicem". Ajunsera la destinatie si intrara amandoi in supermarket. Cosmin isi lua cateva pachete din cele mai scumpe tigari, in timp ce ea isi lua sortul si se aseza la casa. Ii batu bonul, lua banii si il intreba : "Iti scriu pe el si un numar de telefon? As vrea sa ne mai vedem.". Cel din fata ei insa prefera doar sa-i zambeasca si sa ii intinda o carte de vizita, dupa care sa plece fara a spune o vorba din supermarketul in care toate colegele se repezira sa o intrebe pe Ruxandra cine e tanarul ala frumos. "Un amic.. cred. Nici eu nu mai stiu.". Statu toata ziua muncind, jucandu-se usor cu cartea de vizita in mana in pauze, gandindu-se la intamplarea din ziua respectiva. Cosmin ii fusese un prieten tare bun in copilarie, dar cu care se jucase cand acesta ii propuse sa ridice relatia la un nivel mai inalt, acceptand si apoi parasindu-l brusc pentru cel care avea sa o paraseasca la randul lui la scurt timp, lasand-o dezndajduita si fiind punctul de plecare al unei vieti tumultuoase si nesatisfacatoare. Din momentul in care ea il parasi, acesta prefera sa rareasca din ce in ce mai mult intalnirile cu ea pana la punctul in care nu mai putu sa dea de el in nici un chip.
A doua zi il suna sa il intrebe daca se pot intalni, voia sa il mai vada, sa stie care ii e viata, cu ce se mai ocupa... sa fie ca pe vremuri, acum cand avea disperata nevoie de cineva langa ea si nimeni nu voia sa ii stea alaturi. "Nu stiu, am treaba. Dar ma gasesti in fiecare seara la Crystal Lodge. Maine seara nu ma insoteste nimeni, daca vrei poti sa vii tu, o sa fiu acolo de pe la 8 pana pe la 11... sau ceva de genu'. Hai, te-am pupat." si Ruxandra putu sa auda tonul de ocupat.
In seara urmatoare, la 8 si jumatate Ruxandra se indrepta cu pasi cumpatati catre Crystal Lodge, localul cel mai extravagant si exclusivist din intregul oras. Era imbracata cum putu ea mai bine, cu o rochita rosie imprumutata de la o cunostinta care o ducea ceva mai bine, cu ultima pereche de dresuri neagatata, cu o pereche de pantofi care ii ramasesera de cand fusese la o nunta, cu parul aranjat de aceeasi cunostinta care era de meserie coafeza, cu o geaca de piele bine intretinuta pe deasupra si cu o geanta neagra in mana. Intra in restaurant, o trupa de violonisti acompaniata de un pianist interpreta o arie lenta, in timp ce plafonierele dadeau o lumina rosie, slaba si calda, peste cei cativa clienti. Nu ii lua mult sa il gaseasca pe Cosmin, care statea la o masa singur, imbracat in acelasi stil invechit dar comod, in contrast cu eleganta tuturor celorlalti din local, asa ca se indrepta spre masa lui, lasand in urma un parfum fin, provenit din picaturile de pe fundul unei sticle in forma de lacrima. "Scuza-ma ca am intarziat..." "Vorbesti de parca ti-as fi dat o intalnire sau vreo ora fixa sa apari.". Fraza taiata scurt a lui Cosmin o dezechilibra putin. Acesta ii intinse un meniu. "Alege-ti." Ruxandra se uita peste lista de preturi si realiza rapid ca nu-si putea permite mai mult de o cafea cu toti banii pe care ii avea in geanta, iar sa apeleze la generozitatea lui Cosmin nu voia, era prea mandra. Alese deci cafeaua, in timp ce Cosmin isi comanda inca un whiskey si isi aprinse o tigara. Gesturile lui erau oarecum contradictorii, daca gestul cu care isi aprinse tigara fusese de un rafinament rar, modul in care tinea tigara in mana era de-a dreptul de "strada" si daca modul in care sorbea din bautura era de o finete absoluta, nu acelasi lucru se putea spune si de dezgustatorul sunet care urma inghitirii whiskey-ului. Ruxandra se decise insa sa sparga tacerea.
-Si... ce mai faci?
-Bani, nu se vede? Raspunsul de-a dreptul fudul si snob o facura pentru o secunda sa vrea sa se ridice si sa plece, dar isi aduse aminte ca si ea in copilarie avea un stil asemanator.
-Si in rest? Mi-e greu sa cred ca tot ce faci tine de afaceri.
-Da, in rest mai fac si pe nebunu' cu tot felul de femei proaste.
-Adica?
Cosmin se uita la ceas. Ii sopti apoi Ruxandrei:
-Tipa de la mine din spate, aia blonda, cu parul lung si cu sanii mari. Si-a aprins o tigara. Are o bautura rosie intr-un pahar lung, si o sa soarba... acum. Asa-i?
-Da... de unde stii?
-Asa face in fiecare seara... de cateva luni, vine si se uita la mine. O fascinez. Un tip care nu se comporta ca ceilalti mahari, care fumeaza tigari fine si bea bautura aleasa intr-un stil total inedit. Care vine in fiecare seara cu alta femeie si care nu zambeste niciodata sincer.
-Pai si mie alaltaieri... Mi-ai zambit sincer?
-Habar nu am.
Urma o lunga discutie pe diverse teme, dar in care ambii evitasera sa intrebe de celalalt. Tonul lui Cosmin era deosebit de calm, iar gesturile lui erau perfect controlate, calculate, in timp ce ei ii tremura mana pe ceasca de cafea. Il vedea schimbat pe cel din fata ei, si nu intr-un mod care sa ii placa, dar care cu siguranta ar fi fascinat-o in urma cu cativa ani.
-Ce s-a intamplat cu tine, Cosmine? Nici macar nu-ti vad ochii. Si se intinse sa ii dea parul de pe ochiul stang, cum facea pe vremuri, dar ii simti mana indepartandu-i tot bratul cu putere si hotarare.
-Unul ajunge. Si cum ce mi s-a intamplat? Sunt opera ta. Sunt... ce a ramas dupa ce ai plecat tu cum ai plecat. Habar nu ai cat fusesesi pentru mine. Si nici ce schimbari au avut loc in sufletul meu dupa ce mi-ai trantit cerul in cap.
-Au fost doar cateva zile...
-Mai mult decat suficient! Hai sa nu vorbim despre asta.
-Ok. Poti sa imi spui cum o mai duci, fara sa vorbesti de bani? Sau sa-mi spui cum ai ajuns la a face bani pana la nivelul la care sa te lauzi cu ei in halul asta?
-Pur si simplu... am muncit. Mult. Am avut viata planificata pas cu pas. Ma stii doar. Intotdeauna fascinat de viitor, dar neglijent la prezent. Spre deosebire de tine, care ai trait momentul din plin si acum te ingrijoreaza viitorul, eu am trait viitorul si acum imi traiesc linistit prezentul... dar am ratat momentele cele mai frumoase din trecut. Ma atragea asta la tine. Tu stiai sa traiesti prezentul, si puteam sa il traiesc cu tine. In acelasi timp puteam sa ma ingrijesc de viitorul amandurora, dar n-a fost sa fie, continua el uitandu-se in ochii tintuiti pe fata Ruxandrei, in ale carei trasaturi se putea observa, chiar si in lumina slaba, o slabire brusca.
-Ce te face sa crezi ca ma ingrijoreaza viitorul?
-Unde stai, Ruxandra? Ai si tu macar 2 camere? Cand ai fost ultima oara undeva? Pentru prima oara in toata viata ei, ochii Ruxandrei incetara sa mai rada.
-Daca imi mai vorbesti asa sa stii ca plec.
-Usa e acolo.
Ruxandra se ridica indignata, dar se aseza la loc. Nu intelesese de ce.
-Iti place, asa-i?
-Ce sa-mi placa?
-Sa fii tratata asa de un barbat. Sa simti cum are el puterea, cum pentru el esti o simpla jucarie. Tuturor va place. Spuneti ca vreti sa va simtiti protejate, dar vreti de fapt sa va simtiti jucate pe degete. Cu cat un barbat va da mai putina atentie si respect cu atat va atrage mai tare. Impertinenta se vinde. Cel putin la femei. Tipa din spatele meu de ce crezi ca ma vaneaza atata? Am luat-o, i-am pus-o si am lasat-o ametita pe o strada laturalnica. De atunci ma cauta de nebuna. Iar eu nici nu ma sinchisesc. O fata am iubit si aia si-a batut joc de mine. Mi-ar placea sa fiu si eu galant. Sa fiu romantic. Dar nu merita. Nu pentru orice femeie. Eu ma duc pana la baie. Si Cosmin se ridica, trecu prin spatele Ruxandrei si o saruta usor pe gat, mutandu-si buzele de-a lungul umarului si urcand usor.
Ruxandra se simti coplesita de niste emotii ciudate. Isi aduse aminte de imbratisarile si sarutarile care sustinea ca nu ii generasera nici o impresie si ii spuse direct: "Te... Te iubesc! Vreau sa fim iarasi impreuna. Dar nu cu tatuaje si masini scumpe. Cu gesturi simple, ca pe vremuri. Vreau sa il vad iarasi pe barbatul dincolo de zidul asta de gheata in care te-ai transformat. Stiu ca poti. Stiu ca esti acolo si stiu ca undeva pe dinauntru inca esti cea mai calda si mai afectuoasa fiinta, inca ti se citeste din ochi. Inca ai acea privire care nu ar putea sa faca rau, inca ai acea caldura in ei care arata exact ce fel de om esti.". Cosmin numara niste bani pe care ii puse pe masa, ii strecura chelneritei cateva bancnote in buzunar dupa care se ridica si se apleca spre buzele Ruxandrei, care inchise ochii si astepta sa le simta pe ale lui. Dar auzi simplu "Nu." deschise ochii ca sa il vada pe Cosmin plecand cu un zambet larg pe buze. "Nu ma mai cauta, ok? Hai te-am pupat, zano!".
Ruxandra ramase cateva minute buimaca. Era de-a dreptul socata de modul in care venise, se jucase cu sentimentele ei, o dusese pana la punctul in care sa vrea sa fie iarasi cu el intr-un impuls necontrolabil si dupa aia plecase rece. Se ridica ametita de la masa si dadu sa iasa cand o batu chelnerita, cu banii facuti evantai intr-o mana, pe umar. "Doamna, ati uitat sa achitati cafeaua..."